Când nu te-ndeamnă Prier cântări de turturea
spre cupei desfătate – te pot eu vindeca?
Când roza vălu-și lasă și păsări iarăși cântă,
păstrează cupa-n mână și lacrima ți-o zvântă.
De ce să mori de sete, când ai la îndemână
a vieții sfântă apă peste tristeți stăpână?
Cât încă-i primăvară – culori, miresme și cânt
să sorbi adânc, căci iarna le-or stinge în curând.
Cât ține o domnie și-a regilor măriri?
Din tronuri și regate rămân doar povestiri.
Pe-a cerurilor poartă stă scris: Nefericit
e cel ce lumii-acestei surâsuri n-a cerșit.
Ci-a lui Hatim-Tai suflet să fie-o sărbătoare
în zâmbet petrecută și-un veac de încântare.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la a găsi vindecare și bucurie în natură și în momentele efemere ale vieții, amintind de trecerea timpului și de importanța de a trăi prezentul. Sugerează că, în ciuda tristeții, există mereu o cale de a găsi alinare și încântare.