Fă, Doamne, ca iubita la mine să se-ntoarcă,
Doar ea mă izbăvește de chinuri ce mă-ncearcă.
Ca pe-un balsam al vieții dă-mi praful de pe drum,
sfințit de pașii Dragei, de-al ei suav parfum.
Vai, cine-o să mă scape de lunga mea durere,
când orice drum mă poartă spre dulcea ei putere?.
Ai milă-acuma, Doamne, cât cerul tău mă-ncinge.
Mâini, preschimbat în țărnă, cum mai putea-voi plânge?.
Chiar când nedreaptă este, eterna frumusețe
e plină de-ndurare și-i plină de tandrețe.
Ci lauda ta, Hafiz, să nu aibe sfârșit!
Închină Dragei tale un cântec infinit!.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a naratorului ca iubita să se întoarcă, văzând în ea singura alinare a suferinței sale. Se imploră divinitatea pentru ajutor, recunoscând frumusețea și tandrețea iubitei, chiar și în nedreptatea ei.