Noi nu știm nimic
Noi nu știam nimic despre durere
Anotimpul amar al frigului
Scobește dâre lungi în mușchii noștri
El ar fi preferat bucuria victoriei
Înțelepți sub restriștile calme în colivie
Neputând face nimic
Dacă zăpada ar cădea în sus
Dacă soarele ar urca la noi în timpul nopții
Să ne încălzească
Și arborii ar atârna cu coroanele lor – plânset unic –
Dacă păsările ar fi printre noi să se oglindească
S-ar putea înțelege
Moartea ar fi o îndelungată călătorie frumoasă
Și vacanțele nemărginite ale cărnii structuri și oase.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a durerii, dar și o posibilă înțelegere și acceptare a morții ca o călătorie. Versurile sugerează o dorință de schimbare și de depășire a suferinței, căutând o formă de consolare și frumusețe chiar și în fața morții.