Cânta încet din Weber: „gândirile din urmă”,
Poema unui geniu ce-apune maiestos,
Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă
Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!.
Şi degetele-i albe pe clapele sonore
Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind;
Erau în miez de noapte târzii şi tainici ore..
Parcă simţeam pe Weber lângă clavir murind!..
Tăcuse deodată, şi fruntea ei curată
Alăturea de mine se rezemă uşor,
De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,.
M-apropiai atuncea sfios, tremurător!
Şi ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă..
Dar nu ştiu cum.. clavirul părea că plânge încă!
Sensul versurilor
O noapte târzie, muzică tristă la pian, o apropiere romantică sfioasă, dar cu un substrat melancolic, presimțind poate o despărțire iminentă. Pianul pare să plângă, prevestind un final trist al iubirii.