Traian Demetrescu

Traian Demetrescu – Trec Orele…

de

Trec orele ca niște noteDin simfoniile durerii,În urma lor rămân eterneMelancoliile tăcerii..Tot ce-ai crezut odinioară,Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfântTe turbură cu nesfârșitulȘi tristul gol că nu mai sunt..Ca cerul unei seri de toamnăSe-ntunecă pierduta minte:Nimicul își întinde noapteaPe calea ducerei-nainte..Uimit în loc s-oprește omulCa-n fața unui ne-nțeles:Din gândurile risipiteNehotărârea a cules..Și clară o … Citește mai mult

Traian Demetrescu – Iubire

de

Soldatul Ion nu știe carte,Că-n satu-lui a fostCioban la un boier, și iacă,Rămas-a omu prost!.De patru luni e în cazarmă,Și n-a-nvățat, nătângul,Nici cum să meargă, când sergentulComandă: „dreptu.. stângu.. ”.Dar lui nu-i pasă! Îl usucăUn dor nebun de-o fată.Frumoasă, vere!.. știi, cu ochiiS-o sorbi, bat-o s-o bată!.Și cum nu poate să-i trimităO slovă de la … Citește mai mult

Traian Demetrescu – Călugărul Din Vechiul Schit

de

Călugărul din vechiul schitO zi la el m-a găzduitȘi de-ale lumii mi-a vorbit,Și de amor, și de iubit.Și când să plec, l-am întrebatCe dor ascuns l-a îndemnatSă-și ducă viață-ntre sihaștri.El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri”.Călugărul din vechiul schitDe-același dor a-nnebunitȘi dintre-ai lui prieteni buniL-au dus la casa de nebuni.L-am revăzut, l-am întrebatPrintre nebuni ce-a căutat,Eu … Citește mai mult

Traian Demetrescu – Biletul De Noroc

de

Iubita mea, care mă-nșalăDe două ori pe săptămână.Mergea alăturea de mine,Ținându-mă de mână.Și mă gândeam c-amăgitoarea,Râzând de visul meu deșert,Mai dulce o să mă săruteRugându-mă s-o iert!La colțul unei străzi înguste,De-abia puteai găsi un loc,Un vrăjitor vindea mulțimeiBilete de noroc.Am tras și eu la întâmplareBiletul meu și l-am plătit;În el sta scris aceste vorbe:„Nu poți … Citește mai mult

Traian Demetrescu – Corbii

de

Pe plopii ninșiCoboară corbii-n pâlc de doliu,Cernesc al iernei alb lințoliu,Și, triști, de foame par învinși.Cugetători,Privesc pe cer, privesc departe;Pe când un glas de vânt împarteUn cântec care dă fiori.În cimitir,Pribegi, s-au adunat la sfadă;Iar sub uitare și zăpadăS-ascund mormintele în șir.Și pe când trec,În a crepusculului oră,Spre groapa unde doarme-o soră,Și-n suflet plânsul îl … Citește mai mult

Traian Demetrescu – Melancolie

de

Când, primăvara, vine-n cârduriPoporul blând de rândunele,Eu parcă-aștept să se-ntoarcăȘi visurile mele.Când viața pare mai frumoasăȘi mai lipsită de suspine,Eu tot aștept să se-ntoarcăȘi visele-mi senine.Se duce vara și se ducePoporul blând de rândunele,Iar eu mă simt tot mai departeDe visurile mele.

Traian Demetrescu – Visătorul

de

Am rătăcit pe multe drumuriȘi-n lunga-mi rătăcire,Visam să întâlnesc o umbrăCe-i zice: „fericire”.Dar n-am găsit-o nicăirea —Deunăzi, obosit,Într-o pădure fremătoasă,O clipă m-am oprit.Sub un copac, bătrân ca mine,O fată și-un băiatSe sărutau șoptindu-și șoapteCu glasul îngânat.Și când să plec, băiatul parcăSe-nclină spre ea,Zicându-i blând: „O, tu, iubito;Ești fericirea mea!”.Am tresărit.. Și-n clipa-aceia,C-o repede privire,M-am și … Citește mai mult