Era ciudat că boala ei nu o putea vomita pe ea însăși.
Cioara, deșirând lumea ca pe un ghem de lână,
I-a găsit celălalt capăt strâns legat în jurul propriului deget.
A decis să vâneze moartea, dar orice
Intra în capcanele pe care le întindea neobosită
Era întotdeauna propriul trup.
Unde se află acest celălalt care mă ține sub puterea lui?
Cioara a plonjat, a călătorit, a luptat, s-a cățărat,
Iar la sfârșit, la o lungime de braț, a întâlnit spaima.
Sub șoc, a închis ochii, refuzând să vadă.
Cu toată forța, a izbit. A simțit lovitura.
Îngrozită, s-a prăbușit.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema luptei cu sinele și cu inevitabilitatea morții. Cioara, simbol al bolii și al morții, se confruntă cu propria existență într-o căutare disperată, descoperind că dușmanul este, de fapt, ea însăși.