Ted Hughes – Capul de Lut

Cine ţi-a modelat capul de teracotă?
Vreun prieten american din studenţie.
Mărime naturală, buze ţuguiate pe jumătate, asprit pe margini
De-o rudimentară unealtă – încercare naturalistă
De a-l face să-ţi semene, eşuată. Nu-ţi plăcea.
Nu-mi plăcea. Stinghereala îl magnetiza
Pentru un ritual pervers. Ce ne-a apucat
De l-am luat cu noi, în geanta rotundă şi roşie?
Noiembrie, aburi umezi de mlaştină, râul desfăcea
Spirale întunecate, învârtejea mlădiţe de sălcii, firave.
Sălciile tunse purtau coarne de cerb incomode,
Sucite, fără frunze. Tocmai după ce câmpia
Se lărgeşte şi poteca se abate la dreapta, în sus,
Ca să se piardă de râu şi să se-ncurce către Grandchester,
O salcie anume se apleca spre apă.
Deasupra capului, scorbura unei crăpături vindecate,
O îmbinare rămuroasă, aproape veranda unei bufniţe,
Iată o raclă mitică pentru dublul tău.
L-am potrivit sus, ferm. Şi o salcie
A fost un Bust, cu capul tău privind Estul
Prin pupilele înjunghiate de unelte. L-am lăsat
Să trăiască viaţa şi vremea lumii în veci.
Ai scotocit dicţionarul pentru poezia ta despre el,
Învelindu-i oglinda, punându-te, în rime, la adăpost
De soarta lui de orfan.
Dar nu avea să te părăsească. Săptămâni mai târziu
Părea că nu putem să ne mai oprim la pom. Nu
Ne uitam prea atent – doar trecător. Deja
Nu voiai să te temi, în caz că dispăruse,
De vreo vrăjitorie ce i-ar fi dat puteri. Niciodată
N-ai mai spus ceva despre el.
Ce s-a întâmplat?
Poate nimic. Probabil
E încă acolo şi te reprezintă
În faţa răsăritului şi fericit
În peisajul lui rece şi pastoral, cu buze uşor ţuguiate,
Ca şi cum abia l-am atins.
Ori l-au găsit băieţii – şi l-au scuturat? Ori
Pomul a îngenuncheat şi el în cele din urmă?.
Sigur 1-a primit râul. Sigur
Râul îi este capelă. Şi îl păstrează. Sigur
Capul tău fără moarte, ars în cuptor,
În sfârşit faţă-n faţă cu el, îl sărută pe Tata
Plin de mâl de pe fundul lui Cam,
Dincolo de recunoaştere ori salvare,
Spălat de toate spaimele noastre şi perfect,
Sub curgerea jelind murdară, salutat
Doar vara, scurt, de umbrele din luntrele
Subţiri lunecând către dragii lor
Şi ceasul oprit.
Necuratul. Aşa i-ai spus capului. Necuratul.