Stea de perlă, ce lucește,
Curge, ca ciobul de perle,
Ca strugurii-n ciorchină,
Ca stropul, de apă răcită.
Deși bulgărea e pală,
Și ea e o strâmbă perlă;
Brazdele le vor pune-n salbă,
Pe pământul trist ornează.
Mie, mâna ta e o stea,
Pe cap o anemică stea.
Am mâini, de grunji, brute,
Ce, pe inima ta apune.
Bulgăre, bulgăre moare,
Steaua firavă cade,
Perlă va fi cerul cu astre,
Unind inimile noastre.
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și a iubirii, folosind metafore din natură, precum perle și stele, pentru a ilustra frumusețea și fragilitatea existenței. Vorbește despre o conexiune profundă, dar și despre inevitabila dispariție și transformare.