Ai aruncat o pătură din pat,
Te-ai întins pe spate și-ai așteptat;
Ai picotat și te uitai cum noaptea-ți dezvăluia-nmiit
Roiuri de imagini sordide din care
Sufletul ți s-a plămădit;
Licăreau pe tavanul mat.
Și când lumea-ntreagă-a revenit
Și lumina se strecura printre jaluzele
Și-ai auzit pe jgheab al vrăbiilor duium,
Ai avut o atare viziune-a străzii cum
Strada cu greu a-nțelege pare;
Stând pe marginea patului, unde
Răsuceai la hârtiile din buclele-ți rotunde,
Cu-amândouă palmele murdare
Ți-ai apucat tălpile galbene-ale picioarelor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de introspecție profundă, o călătorie prin imagini întunecate ale subconștientului, urmată de o revenire la realitate cu o nouă perspectivă asupra lumii. Este o explorare a modului în care experiențele interioare ne modelează percepția asupra realității exterioare.