Ts Eliot – Preludii – IV

Sufletu-i întins, întins pieziș pe-a cerului aripeCe dispar după un bloc din oraș cu ziduri uriașe,Ori stâlcit în picioare nebuneLa ora patru și cinci și șase;Și scurte degete pătrate-ndesând pipe,Și ziare de seară, și ochi și peA lor unde – anume siguranțe, risipe,Conștiința unei străzi ca de cărbuneNerăbdătoare lumea să-și asume.Atâtea fantezii mă tulbură înfășurateÎn … Citește mai mult

Ts Eliot – Preludii – I

Cu miros de fripturi prin pasajeSe-așterne seara de iarnă acum.Ora șase.Chiștoacele unor zile pline de fum.Și-nvăluie o rafală măruntăGazul care se-ncruntă– Veștede foi – la picioarele tale,Goz de ziare de pe maidane tembele;Bat rafaleÎn coșuri sparte și-n jaluzele,Iar la colțul străzii aceleUn cal singuratic tropăie-nhămat, scoate aburi noi.Și aprinderea felinarelor apoi.

Ts Eliot – Preludii – III

Ai aruncat o pătură din pat,Te-ai întins pe spate și-ai așteptat;Ai picotat și te uitai cum noaptea-ți dezvăluia-nmiitRoiuri de imagini sordide din careSufletul ți s-a plămădit;Licăreau pe tavanul mat.Și când lumea-ntreagă-a revenitȘi lumina se strecura printre jaluzeleȘi-ai auzit pe jgheab al vrăbiilor duium,Ai avut o atare viziune-a străzii cumStrada cu greu a-nțelege pare;Stând pe marginea … Citește mai mult

Ts Eliot – Preludii – II

Dimineața-și dă seama firescDe mirosul de bere trezitDin strada plină de rumeguș bătătoritCu toate noroioasele picioare ce grăbescSub chioșcuri cu cafea deschise-n zori.Cu celelalte mascarade pe careLe reîncepe timpul oriTe gândești la mâinile toateRidicând umbre murdarePrin mii de camere mobilate.