Când se plictisește, călăul devine primejdios.
Cerul arzător se adună răsucindu-se în sine.
Ciocănituri se aud din celulă în celulă
și spațiul țâșnește din glia-nghețată.
Pietre lucesc asemenea lunii pline.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj sumbru și melancolic, sugerând o stare de izolare și inevitabilitate a morții. Natura și spațiul devin elemente ale unei realități apăsătoare.