Cuprinsul.
Pământul, țarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni și turme și vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriștea,
Durerile, neliniștea,
Ploaia, negura, vântul,
Hobotul, spaima, frământul.
Cum a intrat în mine țara toată?
Cum a-ncăput o țară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?.
Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmârc, a început și Dumnezeu.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea de a cuprinde esența țării și a creației în sine. Eul liric se simte copleșit de greutatea pământului, a naturii și a existenței, culminând cu percepția divinității în propria ființă.