Miezul nopții.
Fie nori, fie senin,
Noaptea gândurile vin,
Întrupate, nu în vis.
Nu știu cine le-a trimis.
Și mă-ntreabă: „Ce-ai făcut
De când nu ne-am mai văzut?
Ce-ai făcut în timpul zilei?
Ai dat dajdiile milei?
Ai dat dragoste și pace?
I-ai dat dragostei pomană?
Ai pus vrăbiilor hrană,
Florilor apă-n ghivece,
Îngrijat că ziua trece?
Ai cernut din praf și tină
Vreo fărâmă de lumină?”
Strânse, gândurile-ntreabă,
Gând cu gând și împreună,
Spune de-ai făcut o treabă
Împlinită-n vreme bună?”
Să răspund la întrebare
Parcă vorba ei mă doare
Și răspunsul vine greu:
Mi-am făcut puținul meu.
O să caut să m-ascult
De pot face și mai mult.
Însă mergeți și-ntrebați
Ce-au făcut și ceilalți frați.
Nu cumva furați de șoapte
Ziua lor e tot o noapte?.
Sensul versurilor
Poezia explorează introspecția nocturnă și confruntarea cu propria conștiință. Gândurile personificate interoghează acțiunile și responsabilitățile, stârnind remușcări și dorința de a face mai mult bine.