Nici nu-i pasă.
Te-ai oprit într-un cais.
Pasăre, cine te-a trimis?
Te-ai mutat din dud în dud.
Cântă, hai, să te aud.
Păsările fermecate
Nu au har să cânte toate?
Cioc vioi și ochi zglobii,
Spune-mi tu de unde vii?
Așa pasăre bălțată
N-am văzut-o niciodată.
Și atâta catifea,
scrisă numai pentru ea.
Între pomii din grădină
Ești acasă dar streină.
Și să te ghicesc nu pot.
Mă apropii, tu te joci.
Nu știi, pasăre frumoasă,
Cum te cheamă? Nici nu-ți pasă.
Sensul versurilor
Poezia descrie o întâlnire contemplativă cu o pasăre misterioasă într-o grădină. Naratorul este intrigat de prezența și comportamentul păsării, reflectând asupra naturii sale enigmatice și a lipsei sale de griji.