Obrajii tăi mi-s dragi
Căci sunt curați ca lacul
Prin care până-n fund
Se vede-ntreg copacul.
Surâsul tău mi-i drag
Căci e ca piatra-n fund
Spre care-noată albi
Pești lungi cu ochi rotund.
Și capul tău mi-i drag
Căci e ca mâlu-n stuf,
Unde păianjeni dorm
Pe zori făcute puf.
Și trupul tău mi-i drag,
Lemn sfânt trandafiriu.
Și trupul tău mi-i drag,
Și pentru ce, nu știu.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea și puritatea adolescenței prin metafore legate de natură. Este o contemplare asupra inocenței și a sentimentelor pure, exprimând o admirație profundă.