Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
„E-ngrozitor cât de bine văd”, grăi bătrâna mătușă.
Printre tacâmuri și strămoși, singur necontaminat,
Valetul orb paralizase lângă urși.
În becuri se mistuia o gală amenințătoare.
Oaspeții au invocat iute un pretext și-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Și-un câine cenușiu dintr-un tărâm inedit.
Revelația se picta pe pereți și lucra ca mercurul.
O inimă electrică duduia sub pardosea.
Bătrâna mătușă sfâșiase-n cădere velurul
Și castelul, văzut în zare, ardea, ardea…
Sensul versurilor
Piesa descrie un eveniment misterios și apocaliptic într-un castel, sugerând o decădere iminentă și o revelație sinistră. Atmosfera este încărcată de presentimente și un sentiment de sfârșit inevitabil.