Paul Verlaine – Nevermore

Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice,Boi nou dă arcurilor tale triumfale;Tămâie grea altarelor de trei parale;Acoperă cu flori prăpastie şi-aş zice:Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice!.Înalţă-ţi, dascăle, spre Domnul psalmodia,Zi-i, orgă răguşită, imnuri sunătoare;Îmbătrânitule, dă-ţi fard pe urticare;Ascunde-ţi, zid, sub ţoale brune igrasia;Înalţă-ţi, dascăle, spre Domnul, psalmodia.Sunaţi, voi clopoţei, sunaţi şi clopote!Că visul … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Corbul

Cândva, într-un miez de noapte grav, cum m-aplecam, trist și firav,Pe niște-adânci și rare scrieri dintr-un de mult uitat izvor,Cum stam aproape dormitând, aud un sunet răsunândCa al cuiva ușor batând, batând la ușa mea-n pridvor.„E un oaspete” – mi-am zis atunci – „batând la ușa mea-n pridvor.Aceasta e și-atâta dor”.Ah, îmi aduc aminte clar, … Citește mai mult

Nina Cassian – Cum A Ars Vestitul Castel Nevermore

Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.„E-ngrozitor cât de bine văd”, grăi bătrâna mătușă.Printre tacâmuri și strămoși, singur necontaminat,Valetul orb paralizase lângă urși.În becuri se mistuia o gală amenințătoare.Oaspeții au invocat iute un pretext și-au fugit.Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tareȘi-un câine cenușiu dintr-un tărâm inedit.Revelația se picta pe pereți și lucra … Citește mai mult