Totul se poate împăca…
deși, dacă-aș înota acum pe pârtia lunii,
aș îngheța,
mi s-ar zbârci lumina pe față,
pielea mi-ar sclipi de moarte…
dar, Doamne, ce frumoasă e lumea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o contemplare asupra frumuseții lumii în ciuda inevitabilității morții și a dificultăților vieții. Este o juxtapunere între efemeritatea existenței și splendoarea lumii.