A două’ș’patra dramă-a lui Shakespeare,
Cu mână calmă, epoca o scrie.
La cel mai crunt ospăț, azi, musafiri,
Mai bine decât Hamlet, Cezar, Lear,
Vom recita pe apa plumburie;
Ale Julietei oseminte fine
Mai bine le vom duce în mormânt,
Pe geam la Macbeth vom privi mai bine,
Cu ucigașu-alături tremurând –
Dar drama asta s-o citim să nu ne ceri!
E mai presus de orișice puteri!.
1940
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra ororilor războiului, comparându-le cu tragediile clasice ale lui Shakespeare. Sugerează că realitatea depășește ficțiunea în capacitatea sa de a provoca suferință și groază.