Întâi se aude cioara.
Apoi porumbelul sălbatic.
Apoi cineva spală preșuri,
le stoarce și apa se-aude
curgând în lighean. Apoi
un sunet de roți frânate.
Vântul pieziș. Apoi
șoaptele măturii. Marea
trage spre larg. Se aude
ușa de după-amiază
a cerului, lin desfăcându-se.
Frunzele-ncep un drum
anevoios. Se aude
pasărea somnului. Poate
și gestul pisicii cu puiul
în bot, străbătând panorama.
Din nou porumbelul. Apoi
apa-n ligheane. Apoi
marea în larg. Apoi
toamna.
Sensul versurilor
Piesa descrie o succesiune de sunete și imagini din natură și din viața cotidiană, sugerând trecerea timpului și o stare de contemplare melancolică. Repetiția cuvântului "Apoi" accentuează ideea de succesiune și transformare continuă.