Și inimii nimic nu-i trebuia
Când am sorbit fantastica dogoare…
„Oneghin” stăruia deasupra mea
Ca maldăre de nori, covârșitoare.
1963
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare de nostalgie și reflecție, legată de influența literaturii asupra trăirilor interioare. Amintirea lecturii "Oneghin" este puternică și copleșitoare, marcând o perioadă semnificativă din viața eului liric.