Am venit ca pierde-vară,
Pot să plâng pe-oricare prici,
Moțăie pe deal o moară,
Anii amuțesc aici.
O albină poposește
Pe torțelul ofilit.
Chem rusalca din poveste,
Dar rusalca a murit.
Cu un strat de fină tină,
Iazul s-a-nvelit ușor,
Luce luna de rugină
Peste-un plop tremurător.
Nou, azi totul mi se pare,
Plopii jilavi alții sunt.
Tac și-s gata, la chemare,
Să mă fac din nou pământ.
1911
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a schimbărilor pe care le aduce cu sine. Naratorul se simte conectat cu natura, dar și cu un sentiment de pierdere și acceptare a mortalității.