Ești mai tainic și mai nou mereu
Și îți sunt tot mai ascultătoare,
Dar iubirea ta e-o încercare,
Prinț sever, de foc, de fier, și zeu.
Interzici să cânt, să râd, și-i bine,
Să mă rog mi-ai interzis de-acum.
Numai să nu mă despart de tine,
Restul ți-i totuna!
Astfel, cerului și humelor străină,
Eu trăiesc și nu mai cânt de-alai ciudat.
Parcă tu din rai și iad cu vină
Mi-ai luat sufletul descătușat.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație de iubire complexă și sufocantă, în care unul dintre parteneri se supune complet celuilalt, renunțând la propria identitate și libertate. Versurile descriu o dependență emoțională puternică și un sacrificiu personal extrem.