Rămân pietrele după ce se face seară,
rămân casele de după ceară,
de după sângele acesta vărsat ca un aer
în care nu zboară nimeni.
Urcă tu spre trista catedrală,
du-te tu prin gangul acela verde al vinei.
Şi spune-i tu, să nu mai răsară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și deznădejde. Imaginile puternice ale pietrelor, sângelui vărsat și catedralelor triste sugerează o lume în care speranța a dispărut, iar moartea și trecerea timpului sunt omniprezente.