Acum vom sta…
Acum vom sta înlăuntrul unui ochi
văzuți din toate părțile.
Sfera ne va-nconjura glorios
deodată cu hărțile.
Copaci cu vârfurile întoarse spre noi,
munți, orașe, catedrale…
Ca pe un zid al morții mașinile
înegresc, albe spirale.
Te țin de umăr. Tu-nclini tâmpla
rece ca-ntotdeauna.
Suntem doi și singuri
și-n loc de inimă ne bate luna.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de izolare și contemplare în fața efemerității vieții. Personajele se află într-o stare de suspendare, observând lumea dintr-o perspectivă detașată, înlocuind emoțiile cu o lună rece.