Behăit de capră trupul tău
mi l-ai ridicat în loburi
ca să-mi fii cercel mult greu,
roabă, romburi.
Pur auz, pură surzie
şi nici cântec şi nici gând
Doar atâta mi-ai fost mie
„S” din „sunt”.
Cu urechea sângerândă
de un sunet, de un aur,
cap al şaptelea cu blândă
limbă-am fost-dintr-un balaur.
Sensul versurilor
Piesa explorează o transformare dureroasă și o pierdere a identității, sugerând o relație complexă și sufocantă. Imaginea urechii sângerânde simbolizează o receptivitate rănită la sunetele și experiențele vieții.