Brusc, pasărea a murit în zbor;
ca o pupilă piezișă taie un nor.
Șterge cu aripa flască
steaua verde gata să nască.
Suna murdar și greoi
prin aripa ei, aerul a noroi.
Cade din ce în ce mai încet
spre secret.
Din interiorul cel mare spre interior
fără trepte și neagră,
clătinându-se pentru nimeni
sporind cu greață singurătatea.
Lovește frunza, fructa;
urmează un sunet de picior de animal
în fugă atingând pământul
inundat
de lacrimi independente de ochi,
de umezeală independentă de frig,
de tăcere independentă, migratoare.
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea unei păsări în zbor, folosind imagini puternice ale naturii și ale descompunerii. Versurile explorează sentimente de singurătate și inevitabilitatea morții, sugerând o pierdere a inocenței și o cădere spre necunoscut.