Nichita Stănescu – Pierderea Ochiului

Pierderea ochiului.
Aș ciocăni cu unghia până când
n-aș mai avea unghie,
și cu degetul până când
mi s-ar toci.
Dar a venit la mine
orbul și mi-a spus:
„Lasă-ți, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?”.
Și totuși și totuși
poarta asta, dintre mine și tine,
trebuie zguduită de cineva.

Sensul versurilor

Piesa explorează sentimentul de izolare și dorința de a depăși barierele, chiar și atunci când ești avertizat să nu o faci. Vorbitorul este sfătuit să-și păstreze resursele, dar simte nevoia imperioasă de a schimba ceva.

Lasă un comentariu