Răreau la nordul tânăr cardinalii,
dar șesul grav umbrește-n munți concavi
ca, fald la zid, pe gotul turn – lichenii
din tatuaje verzi de scandinavi.
Fântânile-ngropate-n grâu și-n lună
își urcă leșu-n umbra viitoare.
Crescând pe dinăuntru-mpărăției,
zbanghii și sluți… Și ivărul mai sare.
Sensul versurilor
Piesa evocă un peisaj mistic și melancolic, sugerând o conexiune între natură, istorie și un sentiment de decădere. Imaginile puternice și simbolice creează o atmosferă enigmatică, invitând la reflecție asupra trecerii timpului și a transformărilor.