Timpul doarme sumbru-n ceață
pe un bolovan de gheață.
Sus în turn – monarh sălbatec –
nu-l mai simte nici un broatec.
Și nu-i tulbură-mprejurul
nici mireasma, nici azurul.
Iar clepsidrele, ca niște
ploșniți, fără să se miște –
Și-abțin nările și gheara,
să nu-i tulbure tiara.
Sensul versurilor
Piesa descrie un monarh izolat, insensibil la frumusețea din jur, într-un decor static și sumbru. Timpul pare să se fi oprit, iar totul stagnează într-o atmosferă de decădere și uitare.