Și zicea sora vântului,
zicea așa:
Cumpărați moarte de la noi,
vindem litografii, vindem dantelă de ploi,
momente de sticlă,
frunze murind în coama calului.
Tată, au încetat culorile…
Mamă, a încetat aerul…
Și zicea sora vântului,
zicea în gând:
Orice copac e o clepsidră.
Atât se mai poate.
Cântecul se cântă singur.
Stradă zdrelită în coate,
care alergi, alergi în urma gândului…
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de moarte, efemeritatea vieții și trecerea timpului, folosind imagini poetice din natură. Vorbitorul pare să accepte un destin inevitabil, găsind o oarecare consolare în ideea că și cântecul își urmează propriul curs.