Sunt piatra care se rostogolește.
Am fost la bâlciul prorocirilor și
m-am tăvălit prin iarba dresorilor de vorbe.
Știu durerea din ochii
întorși ca să-și mănânce lacrimile.
Apa s-a mai zbenguit printre păstrăvi.
Vântul a mai zăbovit pe la porți.
Te întorci în tine.
Te închizi în morți.
Ești piatra care se rostogolește.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de izolare profundă și de introspecție dureroasă. Protagonistul se simte ca o piatră care se rostogolește, pierdut și închis în sine, confruntat cu durerea și deziluzia.