Ion Caraion – Abis I

Sunt piatra care se rostogolește.Am fost la bâlciul prorocirilor șim-am tăvălit prin iarba dresorilor de vorbe.Știu durerea din ochiiîntorși ca să-și mănânce lacrimile.Apa s-a mai zbenguit printre păstrăvi.Vântul a mai zăbovit pe la porți.Te întorci în tine.Te închizi în morți.Ești piatra care se rostogolește.