Aceste mărunte lucruri eterne:
cetina, veverița, un fulg de zăpadă.
Lângă păstori și olari –
depozitele de aur ceresc.
Paznicul se trezise degeaba.
Să ne fie îngăduit să uităm.
Auzise de mâluri. Ba – ba – ba.
Eu scriu temple care nu vindecă de nici un Adam.
Sensul versurilor
The poem reflects on the small, eternal things in life juxtaposed with grander, perhaps futile, spiritual endeavors. It touches upon themes of mortality, memory, and a search for meaning beyond conventional religious healing.