Moartea nu e de plecare,
somnul nu e de culcare,
nici uitarea de uitare,
nici iubirea de mâncare.
Apa nu e de băut,
nici șezutul de șezut,
timpul nu e de-așternut,
ce se vede n-am văzut.
Mai trebuie cântat un cântec.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura iluzorie a lucrurilor și convențiilor, sugerând că realitatea nu este întotdeauna ceea ce pare. Versurile juxtapuse evidențiază o deconectare de la sensurile obișnuite, creând un sentiment de confuzie și introspecție. Finalul deschis lasă loc speranței sau necesității de a continua căutarea sensului prin artă.