Trupul părea că nu e trup,
părea că e suflet.
Soarele apunea într-o bijuterie ciudată,
Obiect inventat.
Îmblănită zi, căptușită de noapte,
până la refuz, până aseară.
I-am explicat tristeții ca unui conifer
cum se omoară.
Pubelele semănând a cadavru
lingeau luna topită pe mâini.
Când te-am pierdut pe tine,
ce se mai poate pierde?
Sensul versurilor
The poem explores themes of loss and the feeling of emptiness after losing someone significant. It uses vivid imagery to depict a world where even sadness is explained, and the speaker questions what else can be lost after experiencing such profound grief.