Cu agonia și rănile.
Unul după o ușă, altul după cealaltă ușă.
Azi nu știu cine sunt.
Să pui roua la fiert… Care-i nebunul?
Pipăim infinituri. Superbe portrete ale dezamăgirii.
Dei Piombi.
Plumbul nu glumește cu nimeni.
Ei – paznicii. Eu – nopțile.
Omenirea e înconjurată de ziduri de frică.
Am întâlnit îndoiala. Mi-ascundeau cărțile.
Violenți în numele blândeții; mincinoși în numele adevărului.
Nimic nu trebuie ascuns.
Din ei lipsește libertatea. Pe-a mea n-o îndură.
Râvnit unde n-ajunsesem, visat de unde plecam –
când am înțeles că nu trebuie să te mai întorci niciodată nicăieri.
Înțelegerea mea era urca pe rug.
Sensul versurilor
The song reflects on the suffering and isolation of Giordano Bruno, a philosopher persecuted for his beliefs. It explores themes of doubt, the suppression of knowledge, and the ultimate sacrifice for freedom of thought. The lyrics convey a sense of resignation and the realization that there is no turning back from one's convictions.