Fals luceafăr, nun de aur
iese verde seara-n plaur….
Vine lacrima neplânsă
c-o oglindă și c-o pânză.
Cu oglinda-mparte raiuri
pânza tace, n-are graiuri.
Purure scăldat e-n plângeri
dintre îngeri, cel mai înger.
Și-și răstoarnă-n veghea orii
fata – șold, iazul – cocorii,.
când își scot, miriu, fetia
apele-aprinzând câmpia,.
grâurile-albind conace.
…………………………………………………………….
Ochii, ochi cer pogace
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare contemplativă, folosind imagini puternice din natură și elemente sacre. Explorează sentimente de melancolie și reflecție asupra efemerității și a frumuseții ascunse în lucrurile simple.