Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai,
vine, Samoș, vine, către tine vine
sufletu-mi din grai, fără trup de mai,
lumină-n destine, orgă cu albine,
pe-un picior de plai, pe-o gură de rai!
Și la nunta mea, eu sunt fulg de stea,
eu sunt ochiul vrerii, eu sunt umbra mierii,
eu sunt brăducea tot cu chipu-n nea,
hrană de-azur verii certe-a învierii –
și la nunta mea, eu sunt fulg de stea!
Sensul versurilor
Piesa evocă o călătorie spirituală profundă, folosind imagini din natură și mitologie pentru a sugera o transformare sau o unire cu divinitatea. Eul liric se identifică cu elemente ale naturii și cu simboluri ale eternității, sugerând o depășire a limitărilor fizice.