Iată, pe lumina dealului cel ascuțit
Noaptea-njunghiată a murit,
Vin, puhoi, cirezile-nzoririi,
Plugurile spintecă pământul,
O să cânte fluierul pietrelor și râului
Și din clopot sunetele vor pluti ca sfintele,
Ierburi cu andrele de argint țes covoarele de mărgărit…
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de liniște și contemplare în mijlocul naturii, la începutul unei noi zile. Este o rugăciune tăcută, o celebrare a frumuseții și a sacralității vieții.