Între oglinzi și umăr lângă umăr
Cu mine, mă privesc la infinit:
Multiplicat ecou ce m-a orbit,
Sau adevăr, pe-același când îl număr.
În transparențe reci de teoreme
Oglinzile opuse îmi deschid
Pe oceane legănate-n vid
O geometrie vie de poeme.
O, timp invers! O, clar afund de ape
Lovite-n digul sufletului dur!
O, val lăuntric, sare și azur,
În care numai lacrimă încape!
Cu gemenii din mine pribegiți,
Oglinzi pustii, de ce să mai mințiți?
Sensul versurilor
Piesa explorează tema introspecției și a căutării de sine prin intermediul metaforei oglinzilor. Eul se confruntă cu multiplele sale fațete, reflectate și distorsionate, într-o călătorie emoțională profundă.