În nopțile de vară, când cade roua,
auzi cristalele vântului ca niște clopoței
deasupra somnului tău,
ca și când ar trece fără să behăie, păscând în cer,
nevăzută turmă a ta,
da, turma ta,
a ta, cel care niciodată n-ai avut un miel
atât de sigur, de blând și absolut
încât dimineața, când te trezești, cea mai măruntă
muncă ce-o faci
chiar și cel mai mic cuvânt ce te obligi să-l spui
ia sensul și greutatea
acelei bogății, necunoscute, dar de care
ești conștient.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de bogăție interioară, sugerând că adevărata valoare nu constă în posesiuni materiale, ci în experiențele și conștientizarea frumuseții din jur. Chiar și cele mai mici acțiuni capătă sens atunci când sunt privite prin prisma acestei bogății interioare.