Cineva avea mulți morți.
Săpa pământul, singur i-ngropa.
Piatră cu piatră, bulgăre cu bulgăre
a-nălțat un deal.
Pe deal
și-a ridicat coliba cu fața spre soare.
Apoi a deschis alei,
a sădit pomi,
atent, geometric, chibzuit.
Ochiul lui zâmbea.
Mâna lui aproape că nu tremura.
Dealul.
Acolo se urcau în după-amiezi de duminică
mamele împingând cărucioarele copiilor,
muncitorii cartierului cu cămașa spălată
să șadă la soare și să respire puțin aer.
Acolo-n amurg se plimbau perechile.
Învățau să citească în stele.
Sub pomi un copil cânta din muzicuță,
vânzătorul de limonadă își striga marfa.
Pe deal toți știu
că sunt mai aproape de cer.
Dar nimeni nu știe cum s-a-nălțat dealul,
nimeni nu știe câți dorm în măruntaiele lui.
Sensul versurilor
Piesa descrie crearea unui deal prin sacrificiu și durere, transformat ulterior într-un loc de adunare și bucurie pentru comunitate. Nimeni nu cunoaște trecutul tragic al dealului, dar toți se bucură de prezentul său liniștit și de apropierea simbolică de cer.