Acești copaci nu se mulțumesc cu un petic de cer,
Aceste pietre nu acceptă pași străini,
Acești oameni nu sunt fericiți decât în prezența soarelui,
Aceste inimi nu se mulțumesc decât cu dreptatea.
Acest loc este dur ca tăcerea,
Strânge în brațe sale lespezile încinse,
Strânge în lumină măslinele orfane
și vița de vie.
Nu există apă,
Numai lumină,
Drumul se pierde în lumină
și umbra cuvintelor sfinte
Este de fier.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nemulțumire față de limitări și o sete de dreptate și împlinire. Natura și elementele ei devin simboluri ale acestei aspirații către ceva mai mult, într-un loc marcat de asprime și lipsuri.