Ingeborg Bachmann – Enigma II

Murind astfel, încât nedespărțiți,
să nu ne mai amintim de ceea ce
nimeni nu poate despărți. Arta,
o afacere murdară
de cuvinte, va fi onorată,
dată zăceam la marginea pădurii
și credeam în puritatea, în absolutul
câtorva pagini scrijelite, și așa au fost.
Din nou sunt pregătită, de când
văd ce fac ei din cuvinte.
Pentru bunul Dumnezeu, asta înseamnă pentru poiană
și furnici și roiuri de țânțari, pentru absolut
tot ce e îngăduit.
Micile mușcături m-au deranjat.

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra naturii artei și a cuvintelor, juxtapuse cu imagini ale naturii. Vorbitorul pare să găsească o formă de puritate și absolut în creație, dar este deranjat de modul în care alții manipulează cuvintele.

Lasă un comentariu