Ingeborg Bachmann – Cântece în Exil IV

Frig ca nicicând s-a strecurat.
Detașamente în zbor au venit peste mare.
Golful, cu toate luminile, s-a predat.
Orașul a capitulat.
Nevinovat sunt și captiv
în subjugatul Napoli,
unde iarna
pe Posilip și Vomero la cer îi ridică,
unde fulgerele ei albe fac ordine
printre cântece
și tunetele ei răgușite
le pune în drepturi.
Nevinovat sunt, și până la Camaldoli
pinii ating norii;
și fără consolare, pentru că palmierii
nu sunt așa curând scorojiți de ploaie;
fără speranță, pentru că nu trebuie să scap,
chiar de peștele își zburlește grijuliu aripioarele
și pe plaja iernii aburul,
aruncat în valuri mereu calde,
îmi ridică un zid,
și chiar de talazurile
fugind
fugarul
de următoarea destinație îl scutesc.