Mort e totul. Totul e mort.
Și în coșul meu de pâine argintiu
mucezește felia de măr otrăvită,
ce n-a mai alunecat pe gât.
Pe farfuriile mele, cine mănâncă din ele,
ar putea să mai zacă un rest de laț,
pregătit pentru mine.
În patul meu, cine doarme în el,
noaptea ar mai putea foșni fițuica,
care eu am hrănit-o.
Cât de puțin prezent! Doar
în obiectele îndepărtate mai exist,
în lampă, în lumină,
aici eu fac lumina și dau de înțeles:
tot sângele, mult sânge, ce
a curs. Asasinii mei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de moarte interioară și de deznădejde. Vorbitorul se simte absent din prezent, existând doar în obiecte și amintiri, bântuit de un trecut tragic și de sentimentul că este înconjurat de dușmani.