Tu care ai învățat urșii să doarmă
O iarnă întreagă
De ce nu mă-nveți ce e somnul?
Nu ți-l cer de tot.
Tu știi,
Sunt prea modestă
Pentru moarte.
Dar cine, navigând
Pe ochii mei deschiși,
Nu ți-ar cerși
Un vânt de neființă?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință profundă de odihnă și uitare, dar și o acceptare a condiției umane, cu modestia și teama de moarte. Se adresează unei entități superioare, implorând o ușurare temporară de suferință.