Nu spui minciuni, poete. Iar lumea plăsmuită
de tine, adevăr e. Doar coardele de liră
știu care-i adevărul: în toată-această viață
dar ele călăuza cea singură ne sunt.
Ești preot în slujirea divinului ce-ți dete
frumos și primăvară. Cântările de miere
din gură-ți se revarsă. Comoară ești de mir
– făgăduinți de aur, glas din înalt venit.
Dacă pământul însă e-nvăluit în beznă, n-ai teamă.
Și nu crede că noapte veșnic va fi.
De văi înflorite și de plăceri, prietene, te-apropii
și curajos înainte să mergi, căci iată zorii!
Numai de pânza ceții privirea ta se teme.
Sub vălul ei, natura îți pregătește darnic
Ghirlandele de roze, gingașe narcise și violete,
Suavă răsplătire a cântecelor tale.
Sensul versurilor
Piesa celebrează rolul muzei și al inspirației în viața artistului. Încurajează depășirea momentelor dificile și găsirea frumuseții și a speranței chiar și în întuneric, promițând o răsplată dulce pentru cei care își urmează chemarea artistică.