Ce greu e să-l întâlneşti pe stăpânul meu!
Pasărea ploii se tânguie însetată după ploaie:
Aproape că moare de dorul ei, şi totuşi nu vrea
Să bea altă apă decât ploaia.
Ademenită de iubirea de muzică, căprioara iese
Din crâng: ea moare pentru că a ascultat muzica,
Şi totuşi nu dă îndărăt de frică.
Soţia văduvită stă lângă trupul soţului ei defunct:
Ei nu-i e frică de pârjol.
Dă de-o parte orice frică pentru acest biet trup.
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa explorează devotamentul absolut și sacrificiul de sine în căutarea unei conexiuni spirituale. Versurile descriu diferite personaje care, în ciuda suferinței și a fricii, rămân neclintite în credința și dorința lor de a atinge un ideal superior.